Aruncarea pietrelor….

dupa Eclesiastul 3:5

Au trecut mii de ani de cand Legea “arunca” cu pietre pe buna drepatate in cel vinovat, dar vai, astazi nu mai este...Lege?
Au trecut doua milenii si se pare ca va mai trece unul, iar sportul aruncarii cu pietre nu numai ca nu s-a desfintat dar se pare ca e pe cale de perfectionare. Privesc astazi prin lumea aceasta decazuta si vad oameni ce poarta de 2000 de ani piatra in mana , si ma doare privirea cand vad ca ei sunt..crestini !
Am ajuns sa traiesc vremurile cand in dreptul intrarii la multe Biserici crestine este un semn de avertizare ..” atentie cad pietre ! “
Astazi in loc sa zidim Temple din pietrele ce le purtam in mainile noastre de 2000 de ani , transmise din generatie in generatie , practicam acelasi sport milenar aruncandu-le in cei gasiti vinovati , iar paiul din ochiul nostru e mai mare decat o barna , ne ascundem in spatele unor legi ce le-am inventat ,uitatand de fapt cat de pacatosi si trecatori suntem.
Vorbele noastre colturoase ca niste pietre necioplite scoase din guri ranite de ura, le aruncam in fraze rupte de legi cultice , si loviti de orbire nu vedem ca si astazi inca mai scrie degetul Domnului Isus pe pamant un mare semn de intrebare; - Ce este iubirea?
Cum sa pot raspunde la ecoul iubirii divine, cand inima e o cariera de piatra si limba mea un ciocan ce loveste cu scantei de manie in inima ta care e tot o cariera de piatra, si ce sparg eu la tine ,tu arunci in mine, si de mii de ani in triburi cultice ne purtam ca niste primitivi , avem privirea lui Cain si nu mai vrem sa auzin de fratele nostru Abel , ci ucidem cu ura orice jertfa de iubire. Si totusi….
Am vazut crestini cu cerul senin in ochii lor si lacrimi de iubire ca stropii de ploaie , iar in gura lor versete diamantate din Scriptura si abia atunci am inteles…. De ce Nero si leii lui nu am putut sa ucida iubirea purtata in inimi atat de mari in cat in ele era tot Universul si mai era loc si pentru cei ce de 2000 de ani arunca cu pietre otravite de ura din sufletul lor pustiu, am inteles de ce astazi inca este atata ..iubire !
Miracolul iubirii eterme, acolo aproape 2000 de ani, a facut ca pietrele aruncate de suflete natange si din maini batatorite de ura si pacat, sa nu atinga cerul din inima crestinilor ci doar sa le “adoarma” trupul pentru Marea Trezire !
Acolo la cruce au ajuns si pietrele noastre tocmai din anul de gratie in care ne aflam, fiecare la randul cetei noastre, si au lovit ca sa curga sange si Iubire, iar fluviul ce are izvorul in coasta Divina curge de aproape 2000 de ani fara incetare si spala si azi mani cu pietre , inimi de piatra, vieti impietrite , priviri colturoase si….. am vazut apoi crestini cu cerul senin in
ochii lor, cu foc de iubire ce arde in inimi de carne, si priviri cu lacrimi din stopi de ploaie timpurie si tarzie, cu priviri indragostite de vesnicie, am vazut in sfarsit crestini fara…pietre ! De ce ? Pentru ca a venit vreamea cum spune Eclesiastul…. A venit vremea sa strangem pietrele !
A VENIT VREMEA NOI SA FIM PIETRE !!! VII !!!
Si va venii vremea cand vom fi un Templu ! DIN PIETRE VII !
Sa avem rabdare si sa ne lasam “ziditi” de EL !
DOAMNE, fa-ma o astfel de… PIATRA !

15.02.2010 angellino