vineri, 16 octombrie 2009

Situaţii ipotetice, întrebări valide

Ştiu că te poţi gândi la situaţii ipotetice până-ţi fierb creierii. Iar imaginaţia unor producători de filme te ajută mereu la găsirea de scenarii. Oricum, să ştii că viaţa bate filmul în multe situaţii! Dar, măcar pentru un exerciţiu de „etică creştină” merită să ne gândim la întrebările acestea:
1. un creştin nu are voie să minţească în nici o situaţie
2. un creştin nu are voie să ucidă niciodată

Cu prima întrebare ne-am întâlnit pe vremuri, în România comunistă. Aveam portbagajul pe jumătate plin de Biblii, deasupra erau gogoşari. M-a oprit miliţianul de la postul de control de pe dumul naţional XZY. „Ce ai în portbagaj?” „Gogoşari, tovarăşe, gogoşari!” „Deschide să văd.” Am deschis, s-a uitat şi m-a lăsat să plec. Minciună? Nu pe de-a-ntregul. Adevăr pe jumătate spus. Am fost la o evanghelizare. Maşina nu avea număr potrivit pentru duminica aceea, m-a dus cineva din biserică. Peste câteva zile, vestea participării mele au ajuns la urechile unui securist. „Cu cine ai fost?” „Singur.” „Cu ce te-ai deplasat?” „Cu autobuzul!” Desigur, că minciuna aceasta a fost premeditată, deoarece mă interesasem în prealabil de mersul autobuzelor. Ar fi fost culmea ca din oraşul meu către localitatea aceea să nu existe nici un autobuz… Minciuna ar fi fost cusută cu aţă albă!

Vezi, în astfel de situaţii ar fi trebui să „dai în gât” pe un altul, sau pe tine însuţi! E permis să minţi în astfel de situaţii? Trece Dumnezeu cu vederea o astfel de minciună „din oficiu”, sau trebuie să-ţi ceri iertare în mod special „cu post şi rugăciune” cum ar fi zis cineva cunoscut? Pentru că este clar că-n confruntarea cu regimuri opresive, creştinii au fost strânşi cu uşa şi au folosit neadevărul pentru a scăpa din situaţie. Trebuie să recunoasc că am fost şi în situaţii când nu am avut nici o scăpare, ar fi trebuit să spun adevărul. Şi atunci am descoperit că am primit credinţa de a mă ruga pentru ca Dumnezeu să intervină şi să mă scape din confruntarea în care aş fi spus adevărul şi aş fi produs rău cuiva. Şi, cred că nu îmi amintesc nici o dată în care Dumnezeu să nu fi intervenit cu credincioşie.

Soţia lui Billy Graham (Ruth) a primit în casa ei nişte reporteri TV care au venit pe neaşteptate să le ia soţilor Graham un interviu. În pregătirea acestuia, Ruth i-a poftit pe reporteri în camera de zi să servească o cafea. Aceştia au întrebat-o dacă e permis unui creştin să mintă. ea a răspuns că, da, un creştin poate spune minciuni „albe.” „Ce sunte acelea, minciuni albe?” întrebă un reporter. „Ei, a fost vorba aceea pe care v-am spus-o când v-am văzut la uşă şi am spus că-mi pare bine să vă văd!” a răspuns Ruth.

Dar cu ucisul cum rămâne? Umblu (de câteva luni) să-mi cumpăr un pistol. „Pentru protecţie” mă conving mereu. Dar, m-am gândit nu odată, dacă aş fi în casă şi un hoţ ar veni noaptea, dacă aş folosi pistolul să-l speriu (numai) sau să speriu viaţa din el!? Sau dacă ţara ta este atacată şi trebuie să mergi la luptă? Ce faci dacă eşti faţă-n faţă cu ianmicul? Dacă nu-l omori tu pe el, vei fi cu siguranţă ucis. Şi pentru că tu nu l-ai ucis, alte zeci de oameni poate, femei şi copii, sau rudenii de-ale tale pot fi ucise de acel individ. Deci, ce faci? Hai să zicem că nu-ţi pasă de viaţa ta, şi te poţi lăsa ucis. Dar, dacă prin omorârea unuia ai salva viaţa mai multora, e justificată uciderea? Sau este permis să iei viaţa unui criminal ce ameninţă familia ta, pentru a-ţi salva familia?

Situaţiile-s ipotetice, dar întrebările-s valide. Ce zici?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

muzica mea

Spune NU Pornografiei

http://discernamant.wordpress.com/2008/08/27/spune-nu-pornografiei/

Rahela

Rahela