| La un moment dat s-a aflat pe marginea unei cladiri inalte, fiind pe
punctul de a se arunca in gol… Consumul de droguri si alcool i-a
ruinat tineretea… A fost arestat de peste 10 de ori… A trecut dintr-o depresie in alta… Viata lui Titel Malnasi este o marturie despre
puterea transformatoare a lui Dumnezeu!
Titel Malnasi - “Am fost dependent de droguri”
“M-am nascut intr-o familie de credinciosi penticostali, in orasul
Turda, judetul Cluj. Mama a murit cand aveam 3 ani, iar la 12 ani
mi-am urmat tatal, care fugise in America. De la 15 ani am inceput
sa traiesc pe cont propriu, sa decid singur pentru viata mea si am
ignorat orice regula. Acesta a fost punctul in care mi-am pierdut
directia, sensul in viata. Petreceam mult timp acasa singur,
nesupravegheat. Din curiozitate am inceput sa-mi fac rost de reviste
pornografice si sa vizionez filme interzise minorilor. Am ajuns in
aceasta situatie pentru ca am ignorat relatia cu Dumnezeu.
Frecventarea bisericii era pentru mine o formalitate. Nu luptam
impotriva ispitelor si poftelor. Ziceam si eu ca altii: “Este ceva normal
si carnal, ceva obisnuit.”
Apoi am inceput sa consum si alcool. Pentru ca imi placea sa fiu in centrul atentiei spuneam tot felul de bancuri si faceam glume proaste. In aceasta perioada lipseam mult de la scoala, ceea ce a facut sa fiu exmatriculat la 17 ani din scoala.
In America, in timp ce slujeam in biserica, am avut urmatoarea vedenie: in fata mea erau doua cai - calea lumii si calea sfintilor. Eu mergeam cu un picior pe calea sfintilor, iar cu celalat pe calea lumii. Dumnezeu mi-a zis: „Daca-ti vei lua piciorul de pe calea lumii si vei merge pe calea sfintilor, vei avea mari binecuvantari.
Dar daca-ti vei lua piciorul de pe calea sfintilor si vei merge pe calea lumii, un inger cu sabia scoasa iti va sta inainte.”
Situatia mea devenea din ce in ce mai grava. Ca de obicei, in serile de weekend ma aflam la un club cu mai multi prieteni, ducand o viata fara Dumnezeu. Un prieten dependent de droguri s-a dus la toaleta sa traga o priza. L-am urmat si i-am zis: “pregateste-mi si mie una…” Nu stia ca eu nu ma drogasem niciodata pana atunci. Acea decizie mi-a distrus tineretea... Mai bine de 10 ani de viata distrusi... Imi ziceam: “Sunt tare. Nimic nu ma poate controla. Imi cunosc eu limita…”
Nu a fost deloc asa cum credeam eu. Am inceput sa fumez marijuana, dupa care am trecut la cocaina, apoi la crack. Stiind ca pot sa fiu infectat cu SIDA, am stat departe de drogurile injectabile. Devenisem atat de dependent incat, cand nu mai rezistam fara droguri, chiar si in toaleta bisericii mergeam si prizam cocaina. Viata mea era caracterizata acum de alcool, desfrau si droguri. Imi petreceam timpul prin cazionuri, cheltuind zeci de mii de dolari la jocurile de noroc. Relatiile cu fratii din biserica si cu cei din jurul meu au inceput sa se deterioreze treptat. M-am suparat pe niste frati si am decis sa nu mai merg la biserica. Prietenii si cunoscutii mei si-au dat curand seama de starea in care ma aflu. Cand a aflat ca ma droghez, logodnica mea a rupt relatia cu cateva luni inainte de casatorie. Am ajuns intr-o depresie foarte puternica.
A urmat o noua vedenie pentru mine. Se facea ca eram pe un munte, iar in vale era o ceata densa si neagra. Eu am inceput sa cobor in ceata aceea neagra, cand o persoana in alb mi-a iesit inainte si m-a intrebat: „Titel, de ce cobori? Unde te duci?” Eu insa am ignorat-o si nu i-am raspuns la intrebare, continuandu-mi drumul prin ceata…
In loc sa caut solutii pentru viata mea sau sa apelez la ajutorul cuiva, m-am adancit si mai tare in modul meu de viata. Nu incercam sa renunt la droguri deoarece observasem ca imi confereau o stare de indiferenta fata de probleme. Cand luam marijuana nu mai eram lucid, ajungem intr-o stare de euforie. Cocaina imi accelera ritmul batailor inimii si imi provoca o agitatie interioara. Cat timp consumam droguri nu puteam dormi, in schimb eram foarte activ. Pentru mine recordul a fost de 6 zile fara somn. Tremuram si eram pe punctul de a intra in stare de soc.
Odata m-a arestat politia din masina, in fata casei. N-am apucat sa-mi gasesc teava prin care inhalam drogul si am adormit cu piciorul pe frana, cu farurile aprinse. Vecinii au sunat la politie. Era ora 3 dimineata cand m-au arestat. Am fost retinut de politie de peste 10 de ori, fiind cercetat in mai mult de 20 de dosare penale. Timpul pe care il petreceam in arest imi dadea posibilitatea sa ma refac oarecum. Fiind inchis cate 2-3 zile, nu luam droguri, in schimb mancam si dormeam. Fara aceste zile de puscarie, poate as fi fost mort din cauza supradozelor. Pe mine nu ma mai interesa daca traiesc sau mor, nu ma mai interesa nici de problemele cu politia, nici de sanatatea mea. Traiam doar pentru urmatoarea doza.
Depresia m-a impins spre consumul de droguri. Modul meu dezorganizat de viata m-a insingurat. Nimeni nu mai stia de mine. Pierdusem totul – masina, mobila, haine, aparatura electronica. Ajunsesem la o greutate de 55 de kg, cu o stare de sanatate precara, slabit si neingrijit. Dormeam prin centre care ofereau gazduire pentru persoane dependente de droguri, prin masini sau pe unde apucam. Intr-o duminica seara, aflandu-ma intr-un astfel de loc, mi-am adus aminte ca tinerii sunt la biserica si se roaga. M-am uitat la starea mea si m-am gandit ca pentru mine nu mai exista sanse de scapare. In depresia si in starea mea de dependenta de droguri, am inceput sa plang si am zis: „Doamne, daca vrei scapa-ma!”
Am fost pe punctul de a ma sinucide. M-am urcat pe un hotel inalt si ma uitam in jos, intrebandu-ma: „Mai are rost sa traiesc?”. Nu mai vedeam nici un rost sa traiesc viata aceasta. Nu mai vedeam nici o cale de iesire din mijlocul depresiei care ma inlantuise. Satan se lupta la nivelul gandului si putin a lipsit ca sa ma arunc de-acolo. Am pus mainile pe balustrada, m-am uitat in jos, am inchis ochii si cautam secunda aceea in care sa nu ma mai gandesc la nimic… doar sa-mi dau drumul... Am incercat sa ma pun in situatia unui om care se sinucide... Eram derutat. Atunci mi-am adus aminte cat de mult a suferit tatal meu in urma mortii mamei mele si am renuntat. Am incetat sa mai consum droguri, insa trupul mi se resimtea in urma dependentei, aveam tot felul de ticuri nervoase. M-am lasat de droguri fara ajutorul unei institutii specializate. Fumam aproape in continuu. Din cauza depresiei in care ma aflam si a faptului ca tot timpul vorbeam despre problemele mele, devenisem insuportabil pentru cei din jur. Simteam ca sunt singur pe lumea asta si ca societatea nu mai are nevoie de mine.
Intr-o zi, m-am pus pe genunchi si am spus: „Doamne, am falimentat! Tot efortul meu a fost in zadar. Daca Tu ma scapi de toate chinurile acestea, daca Tu-mi dai o viata noua, de azi inainte eu Te voi sluji! Dar numai daca Tu ma ajuti, ca eu singur nu pot. Daca ma ajuti, de azi inainte in gura mea nu va mai intra alcool, droguri sau tigari!” Am iesit afara si am rupt tigarile. Cand am intrat inapoi in casa, am simtit un curent, un fior care a intrat in mine. Pe loc am simtit liniste si pace inauntrul meu. Dumnezeu m-a eliberat. Am simtit o liniste cum n-am simtit niciodata pana atunci. Trupul meu inca se resimtea, eram slabit si totusi am inceput sa cant. Apoi am sunat la un prooroc, care mi-a spus: „Am vazut o camera neagra, care reprezenta fiinta ta. O luminita, ca o sageata, a intrat in ea si a inceput sa lumineze pana a luminat toata camera. Dumnezeu a zis ca-ti mai da o sansa!” Acea zi a fost cea mai glorioasa zi din viata mea. Am deschis Biblia la Isaia 55, unde scrie: „Sa se lase cel rau de calea lui si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui, sa se intoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeu nostru, care nu oboseste iertand”.
A urmat o alta vedenie. Se facea ca eram impreuna cu Domnul Isus si in fata noastra s-a prezentat un drac mic, care razand spunea: „Pai, dintre toate hotararile pe care le-a luat Titel pana acum, n-a tinut niciuna! Nici pe asta n-o va tine!” Atunci Domnul Isus i-a poruncit sa plece si i-a zis: „De data asta o va tine pentru ca Eu il voi ajuta!”
Pacatul m-a indepartat de Dumnezeu mai mult decat m-am gandit ca ma va indeparta si m-a tinut legat mai mult am crezut eu. Mai mult decat atat, pacatul m-a costat mai mult decat m-am gandit ca ma va costa. Au fost timpuri grele, in care Dumnezeu m-a modelat si m-a curatat. Spre uimirea mea, El mi-a dat si vindecare psihica. Am iesit din starile de depresie in care eram, fara ajutorul vreunui psihiatru. Gandul de a ma droga mi-a revenit de multe ori in minte. La doi ani dupa ce am fost eliberat de Dumnezeu, am inchiriat o masina care tocmai fusese folosita de niste baieti care prizau droguri. Am gasit jos, dupa scaun, o teava prin care se fuma crack. Cand am vazut-o, am ridicat-o, m-am uitat la ea si intr-o clipa mi-a trecut prin minte tot filmul vietii mele de dinainte. Am retrait momentele in care ma drogam. Am fost tentat sa ma apuc sa fumez din nou. Cu cantitatea care era pe teava aceea puteau sa se drogheze 6 persoane. Totusi Dumnezeu mi-a dat puterea sa o arunc in ocean si I-am multumit lui Dumnezeu: „Doamne, iti multumesc ca m-ai scapat de unde m-ai scapat!” Sunt perioade cand parca simt dintr-odata miros de marijuana si de crack. Tresar. Diavolul vrea sa ma ispiteasca din nou, sa ma nelinisteasca, insa puterea lui Dumnezeu e mai mare decat puterea intunericului. Dupa un timp m-am intalnit cu un vanzator de droguri care mi-a spus: „Am crezut ca esti mort, dar arati bine. Poate ne mai intalnim...”. I-am raspuns: „Nici gand! Totul s-a terminat! Eu am inceput o viata noua!”
Viata mea a decurs astfel din cauza ca am amanat schimbarea in mod repetat: „De maine ma las, asta-i ultima data, n-o sa mai consum. Data viitoare voi evita! Voi mai lua numai de data asta!” Pot spune ca ma numar printre cei cativa tineri care au scapat de droguri prin indurarea lui Dumnezeu. Am avut prieteni pe care parintii ii internau in institutii ca sa ii scape de droguri. Ramaneau internat timp de un an sau chiar doi ani, dar cand ieseau afara reveneau la consumul de droguri. Sunt constient ca am fost eliberat de aceasta dependenta doar prin puterea Dumnezeu. El mi-a dat harul sa ma numesc copil al Lui.
Amanarea te duce la cimitir. Amanarea te baga in sicriu. Amanarea te duce in iad. Cand simti ca Dumnezeu iti vorbeste la nivelul cugetului, fa tot ce-ti sta in putinta sa-L asculti, oricat te va costa. Cere ajutor, du-te la institutii! In special, va recomand sa mergeti la cercurile de rugaciune, la oameni ai rugaciunii, care-L cunosc pe Dumnezeu. Trebuie sa faceti orice efort sa va schimbati viata pana nu e prea tarziu.
Celor care cunoasteti astfel de persoane, v-as recomanda sa va apropiati de ei si sa ii ajutati. Nu le oferiti bani, ca banii ii pot aduce intr-o situatie mai critica. Oferiti-le intelegere si sprijin. Nu-i respingeti, oricat de respingator ar fi comportamentul lor. |
